Acquis-ul comunitar reprezintă ansamblul de drepturi și obligații asumate de statele membre ale Uniunii Europene, normelor juridice ce reglementează activitatea Comunităților Europene instituțiilor UE, acțiunile și politicile comunitare.
Acquis-ul comunitar constă în:
- conținutul, principiile și obiectivele politice cuprinse în tratatele originare și în cele ulterioare ale Comunității Europene;
- legislația adoptată de către instituțiile UE pentru punerea în practică a prevederilor tratatelor (regulamente, directive, decizii, opinii și recomandări);
- jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene;
- declarațiile și rezoluțiile adoptate în cadrul UE;
- acordurile internaționale la care Comunitatea Europeană este parte, precum și cele încheiate între statele membre ale UE cu referire la activitatea desfășurată;
- acțiuni comune, poziții comune, convenții semnate, rezoluții, declarații și alte acte adoptate în cadrul politicii externe și de securitate comune și al cooperării din domeniul justiției și afacerilor externe.
Acquis-ul comunitar corespunzător Capitolului 28 – Controlul Financiar - prin care s-a realizat introducerea conceptului CFPI, cuprinde în cea mai mare parte principii de control financiar public intern, acceptate la nivel internaţional, conforme cu principiile europene și care trebuie transpuse în sistemele de control și audit din întregul sistem public.
Conform Cărții Galbene a Comisiei Europene ”Bine ați venit în lumea CFPI”, controlul intern modern este orientat spre transparență, responsabilități clare, metodologie și standarde armonizate cu acquis-ul comunitar. Transparența reprezintă manifestarea principiului de guvernare care ține de responsabilitatea pe care societatea civilă a desemnat-o/atribuit-o administrației statului pentru a crește veniturile și a efectua cheltuieli în numele/interesul său. Transparența presupune că deciziile luate şi implementarea acestora este în concordanţă cu regulile şi normele existente, implicând circulaţia liberă a informaţiei şi disponibilitatea acesteia celor care sunt vizaţi de deciziile în cauză şi implementarea acestora. Informaţia este comprehensivă şi furnizată în forme şi prin mijloace uşor inteligibile.
În Cartea Galbenă se mai precizează:
”Țările care au primit statutul de țară candidată în cadrul Uniunii Europene intră în negociere privind un număr de capitole care vizează transpunerea acquis-ului comunitar al UE în legislația națională a țării respective. Capitolul 32 (fostul capitol 28) al acquis-ului comunitar constă în trei elemente: Control financiar public intern (CFPI), Auditul Extern și Protejarea intereselor financiare ale UE/ lupta împotriva fraudei. Primele două elemente nu sunt acoperite de regulamentul Uniunii Europene. În calitate de Stat Membru, au libertatea de a face propriile aranjamente în domeniul controlului resurselor bugetare naționale. Cu toate acestea, gestionarea și controlul fondurilor europene sunt supuse unor reglementări specifice ale UE care trebuie implementate de Țările Candidate. Deoarece negocierile cu țările candidate au început în jurul anului 2000, CFPI și auditul extern au fost considerate ca fiind acquis soft, respectiv faptul că nu există legislație specifică a UE pe aceste teme. Cu toate acestea, instituțiile europene (Consiliul European, Parlamentul European, IV. ARMONIZAREA CONTROLULUI FINANCIAR PUBLIC INTERN CU ACQUIS-UL COMUNITAR Curtea de Conturi Europeană și Comisia Europeană) au convenit ca în acest Capitol, Țările Candidate să realizeze reforma sistemelor de control public intern și a auditului extern, astfel încât să urmărească și să implementeze standardele internaționale ale UE și cele mai bune practici. ”
Ca principiu, CFPI este un model cadru de preaderare, pe care fiecare țară îl poate dezvolta în funcție de cultura proprie, respectând însă buna practică în domeniul managementului administrației publice. Trebuie avut în vedere faptul că Tratatul de Aderare este un tratat de loialitate și se presupune că țările integrate în UE respectă negocierile și pun accent pe administrația publică națională, care reprezintă o problemă de interes comun.
Aceeași Carte Galbenă, definește CFPI în baza a 3 elemente/piloni:
a) răspunderea managerială (pentru introducerea sistemelor de management financiar și control/control managerial);
b) auditul intern independent funcțional (introducerea auditului intern în entitățile publice);
c) unitate centrală de armonizare (UCA) pentru dezvoltarea metodologiilor și standardelor referitoare la primele două elemente (răspunderea managerială și auditul intern).
În vederea implementării CFPI, trebuie luate în considerare următoarele etape: conceptualizarea (transpunerea teoriei în concepte), dezvoltarea cadrului organizațional, dezvoltarea cadrului legal și stabilirea unei politici de dezvoltare a personalului. În practică, aceste etape sunt legate între ele, iar experiența arată că implementarea CFPI începe imediat ce conceptul a fost agreat în țara respectivă.
Așa cum se precizează și în literatura de specialitate, sarcinile unei unități centrale de armonizare trebuie să fie următoarele:
- de a realiza politica în domeniul controlului intern (documentul de strategie CFPI);
- de a face analiza comparativă a cadrului de control intern cu standardele internaționale relevante;
- de a elabora legislația și regulamentele în domeniu, conform politicii stabilite;
- de a coordona instruirea managerilor, auditorilor interni și a controlorilor financiari;
După ce acest stadiu inițial a fost îndeplinit, atenția celor care lucrează în cadrul unității centrale de armonizare trebuie concentrată către urmărirea modului în care operează noile sisteme și structuri, consolidarea capacităților interne și externe existente, în vederea sprijinirii dezvoltării continue a profesiei de auditor public intern și menținerea unei atitudini pozitive din partea managerilor pentru un management financiar sănătos, precum și continuarea dezvoltării standardelor de control intern în sectorul public.
