COMPONENTELE CONTROLULUI INTERN conform INTOSAI GOV 9100 ”Linii Directoare pentru Standardele de Control Intern în Sectorul Public”
În anul 2001, la Congresul Organizației Internaționale a Instituțiilor Supreme de Audit (INCOSAI) s-a decis actualizarea Liniilor directoare INTOSAI pentru standardele de control intern în sectorul public, emise inițial în anul 1992, prin introducerea în document a tuturor aspectelor de evoluţie recentă, din domeniul controlului intern şi pentru a integra o serie de elemente ale modelului COSO (Controlul Intern – Cadru integrat).
Prin integrarea acestuia în Liniile directoare - activitate realizată de către grupul operativ al Comitetului Standardelor de Control Intern al INTOSAI - s-a încercat obținerea unei înțelegeri unitare a modului în care funcționează noul sistem de control intern, de către reprezentanții Instituţiilor Supreme de Audit.
”Liniile directoare INTOSAI pentru standardele de control intern în sectorul public”, fac parte din categoria INTOSAI GOV (ghid/îndrumar pentru buna guvernanță) și sunt considerate extrem de utile atât managerilor din sectorul public care trebuie să implementeze sistemul de control intern, cât și auditorilor publici externi, care trebuie să cunoască acest sistem și să îl evalueze.
Controlul intern în organizațiile din sectorul public trebuie înțeles prin prisma caracteristicilor specifice a acestora, cum ar fi spre exemplu:
- îndeplinirea obiectivelor sociale sau politice;
- modul în care se utilizează fondurile publice;
- importanța procesului bugetar;
- răspunderea managerilor din sectorul public referitor la implementarea sistemului de control intern.
Potrivit Liniilor directoare INTOSAI privind standardele de control intern in sectorul public (INTOSAI GOV 9100), controlul intern este format din cinci componente interdependente (identice cu cele ale modelului COSO):
MEDIUL DE CONTROL
EVALUAREA RISCULUI
ACTIVITĂȚILE DE CONTROL
INFORMARE ȘI COMUNICARE
MONITORIZARE
Controlul intern este conceput pentru a furniza o asigurare rezonabilă cu privire la atingerea obiectivelor generale ale instituţiei. De aceea obiective clar stabilite de către conducătorii entității și planificarea corespunzătoare a bugetului, constituie o condiţie obligatorie pentru un control intern eficace.
Relaţia dintre obiectivele generale ale controlului intern şi cele cinci componente
Există o relaţie directă între obiectivele generale (ceea ce își propune să realizeze o instituţie) şi cele cinci componente ale controlului intern, (ceea ce este necesar pentru a le atinge).
Cele patru obiective generale ale controlului intern – răspundere (şi raportare), conformitate (cu legile şi reglementările), operațiuni (sistematice, cu caracter etic, economice şi eficace) şi protejarea resurselor – sunt reprezentate în schema de mai jos prin coloane verticale. Cele cinci componente sunt reprezentate prin rânduri orizontale, iar instituţia sau entitatea şi departamentele acesteia sunt prezentate prin a treia dimensiune a matricei, din partea laterală.
Fiecare rând care reprezintă componentele controlului intern se aplică tuturor celor patru obiective generale stabilite pentru entitate.
Controlul intern este relevant pentru toată instituţia în întregul său şi pentru fiecare departament în parte.
În timp ce sistemul de control intern este relevant şi aplicabil tuturor instituţiilor, modul implementării de către conducere variază foarte mult în funcţie de natura instituţiei şi depinde de o serie de factori specifici. Aceşti factori includ, structura organizatorică, genul/profilul riscurilor, mediul de activitate, dimensiunea şi complexitatea activităţilor şi sistemul de reglementare aplicabil. Deoarece are în vedere situaţia specifică a instituţiei, conducerea are în vedere o serie de opţiuni privind complexitatea proceselor şi metodologiilor utilizate pentru aplicarea componentelor sistemului de control intern.
